respectsubstantiv
res-pect
Definiții
substantiv neutru
1Sentiment de prețuire și considerație față de cineva sau ceva, bazat pe recunoașterea valorii, meritelor sau calităților.
„Îi port un mare respect profesorului meu de matematică."
substantiv neutru
2Atitudine de deferență și politețe în relațiile cu ceilalți, respectarea regulilor și a normelor sociale.
„Respectul față de părinți este foarte important."
substantiv neutru
3Considerație și atenție acordată unor valori, tradiții sau instituții.
„Respectul pentru tradițiile populare se transmite din generație în generație."
Gramatică
Substantiv neutru, cu pluralul 'respecte' (rar folosit). Se folosește frecvent în sintagme ca 'respect reciproc', 'respect de sine'.
Expresii și locuțiuni
a avea respect pentru cineva — a prețui și a aprecia pe cineva
cu respect — formulă de politețe folosită la finalul unei scrisori sau cereri
respect de sine — stima și prețuirea față de propria persoană
Etimologie
Din franceză 'respect', latină 'respectus' (acțiunea de a privi înapoi, considerație).
Se scrie corect: Se scrie 'respect', nu 'respekt' sau 'respectt'. Atenție la grupul 'ct' de la final.