Definiții
verb tranzitiv
1A pune o coroană pe capul cuiva, de obicei ca simbol al puterii regale sau imperiale; a proclama rege sau regină.
„Arhiepiscopul l-a încoronat pe noul rege în catedrală."
verb tranzitiv (figurat)
2A aduce cuiva o mare onoare sau recunoaștere; a răsplăti pe cineva pentru o realizare deosebită.
„Succesul ei la olimpiadă a încoronat ani de muncă asiduă."
verb tranzitiv (figurat)
3A completa sau a finaliza ceva într-un mod remarcabil, a da ultima atingere.
„Un desert delicios a încoronat masa festivă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, familie: a încorona, perfect simplu: încoronai, participiu: încoronat. Se conjugă cu auxiliarul 'a avea'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'în' la început, nu 'in' sau 'îm'. Atenție la diacritice: 'încorona', nu 'incorona'.