înconjurătoradjectiv
în-con-ju-ră-tor
Definiții
adjectiv
1Care se află în jurul cuiva sau a ceva, care înconjoară.
„Pădurea înconjurătoare a satului este foarte întinsă."
adjectiv
2Care formează un cerc sau o zonă în jurul unui punct central.
„Zidul înconjurător al cetății era foarte gros."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Forme: înconjurător (masc. sg.), înconjurătoare (fem. sg.), înconjurători (masc. pl.), înconjurătoare (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
mediul înconjurător — Totalitatea elementelor naturale și sociale care ne înconjoară.
Etimologie
Din verbul a înconjura + sufixul -ător.
Se scrie corect: Se scrie cu â după 'con', nu cu 'î' la început: înconjurător (nu 'inconjurator').