circumstanțialadjectiv
cir-cum-stan-ți-al
Definiții
adjectiv
1Care se referă la circumstanțe, la împrejurările în care se petrece o acțiune; care exprimă o împrejurare.
„În propoziție, complementul circumstanțial de loc arată unde se desfășoară acțiunea."
adjectiv
2Care este întâmplător, accidental, depinzând de anumite condiții sau situații.
„Succesul lui a fost unul circumstanțial, nu datorat talentului."
Gramatică
Plural
circumstanțiali (masculin), circumstanțiale (neutru/feminin)
Articulat
circumstanțialul (masculin/neutru singular), circumstanțiala (feminin singular)
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Are forme de comparativ și superlativ: mai circumstanțial, cel mai circumstanțial.
Expresii și locuțiuni
complement circumstanțial — Parte secundară de propoziție care arată împrejurările (timp, loc, mod, cauză etc.) în care se petrece acțiunea.
Etimologie
Din franceză circonstanciel, după latină circumstantia (împrejurare).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ț' după 'n': circumstanțial, nu 'circumstantial' (fără ț). Atenție la grupul 'stanți'.