incoerențăsubstantiv
in-co-e-ren-ță
Definiții
substantiv feminin
1Lipsă de coerență, de legătură logică între idei sau părți ale unui discurs, text sau comportament.
„Incoerența argumentelor sale l-a făcut să piardă dezbaterea."
substantiv feminin
2Caracterul a ceea ce este neclar, dezorganizat sau contradictoriu.
„Incoerența planului de studiu a dus la rezultate slabe."
Gramatică
Substantiv feminin, format cu prefixul 'in-' și sufixul '-ță'. Se folosește frecvent la singular, dar are și plural.
Sinonime
neconcordanțăinconsecvențădezordineilogicitate
Expresii și locuțiuni
a vorbi cu incoerență — a vorbi fără logică, cu idei care nu se leagă între ele
Etimologie
Din franceză 'incohérence', care provine din latină 'incohaerentia' (lipsă de legătură).
Se scrie corect: Se scrie cu 'in-' la început și cu 'ț' înainte de 'ă', nu 'incoerenta' sau 'incoerenţa' (cu virgulă). Atenție la diacritice: 'incoerență'.