consecvențăsubstantiv
con-sec-ven-ță
Definiții
substantiv feminin
1Calitatea de a fi consecvent, de a acționa și gândi în mod constant, fără contradicții.
„Consecvența în învățat este cheia succesului la examene."
substantiv feminin
2Caracterul a ceea ce se desfășoară în mod logic, urmând aceleași principii.
„Argumentele lui au o consecvență remarcabilă."
Gramatică
Substantiv feminin, format cu sufixul -ență. Se folosește frecvent cu prepoziția 'în' (consecvență în...).
Sinonime
constanțăperseverențăstatornicieregularitatecoerență
Antonime
inconsecvențăinconstanțăneconsecvențăcapriciu
Expresii și locuțiuni
cu consecvență — în mod constant, fără întreruperi
Etimologie
Din franceză 'conséquence' (consecință) și latină 'consequentia' (urmare, consecință), derivat din verbul 'consequi' (a urma).
Se scrie corect: Se scrie cu 'c' după 'n' și cu 'e' după 'v': consecvență. Atenție la diftongul 'en' și la terminația '-ență', nu '-ența'.