încleiverb
în-cle-i
Definiții
verb tranzitiv
1a lipi cu clei, a îmbina strâns cu ajutorul unei substanțe adezive
„El a încleiat cele două bucăți de lemn pentru a repara scaunul."
verb tranzitiv
2a strânge tare, a fixa ferm (despre mâini, dinți etc.)
„Încleiându-și pumnii, a încercat să-și ascundă furia."
Gramatică
Conjugare: a încleia, pers. 1 sg. înclei, pers. 3 sg. încleiază; participiu: încleiat. Formează perfectul simplu: încleiai, încleie.
Expresii și locuțiuni
a încleia mâinile — a-și strânge mâinile una într-alta, adesea ca semn de disperare sau rugăciune
Etimologie
Din prefixul în- + clei (substantiv de origine slavă, probabil din bulgară 'klei').
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ei' în interior: înclei. Nu confunda cu 'încleiat' (participiul) sau cu 'înclina' (apleca).