închiriaverb
în-chi-ri-a
Definiții
verb tranzitiv
1A da cu chirie (pe bani) un bun (casă, teren, mașină etc.) unei alte persoane, pentru o perioadă stabilită.
„Am închiriat apartamentul unei familii tinere."
verb tranzitiv
2A lua cu chirie (pe bani) un bun de la altcineva, pentru a-l folosi o perioadă.
„Închiriem o mașină pentru vacanță."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a citi). Forme: eu închiriez, tu închiriezi, el închiriază; perfect compus: am închiriat; mai mult ca perfect: închiriasem; conjunctiv prezent: să închiriez. Participiul: închiriat.
Expresii și locuțiuni
a închiria cu acte — a închiria legal, cu contract scris
a se închiria — a se angaja cu plată pentru o muncă (învechit)
Etimologie
Din latină *inquilīnāre (a locui în chirie), prin intermediul slavonei sau direct din română veche; legat de cuvântul 'chirie' (din greacă κυρία).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ie' înainte de terminație: închiria, nu 'inchiria' sau 'închirea'.