încârlionțaverb
în-câr-li-on-ța
Definiții
verb tranzitiv
1a face bucle sau cârlionți; a ondula părul
„Mama a încârlionțat fetița pentru petrecere."
verb reflexiv
2a-și face părul bucle, a se ondula
„Ea s-a încârlionțat în fața oglinzii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu încârlionțez, tu încârlionțezi, el încârlionțează. Participiul: încârlionțat.
Expresii și locuțiuni
a-și încârlionța mustața — a-și răsuci mustața în vârfuri, ca semn de mândrie sau cochetărie
Etimologie
Format din prefixul 'în-' + 'cârlionț' (buclă de păr), din franceză 'carlin' sau italiană 'carlino'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'c', nu 'încârleonța' sau 'încârlionța' (cu 'i' după 'l' este corect). Atenție la grupul 'onț'.