încârligaverb
în-câr-li-ga
Definiții
verb tranzitiv
1a îndoi sau a curba ceva în formă de cârlig; a încovoia
„Vântul puternic a încârligat sârma gardului."
verb reflexiv
2a se îndoi sau a se curba în formă de cârlig; a se încovoia
„Bătrânul s-a încârligat de spate din cauza vârstei."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu încârlig, tu încârligi, el încârligă. La perfect compus: am încârligat. Participiul: încârligat.
Expresii și locuțiuni
a-și încârliga mustața — a-și răsuci mustața în formă de cârlig, adesea ca semn de mândrie sau cochetărie
Etimologie
Format din prefixul 'în-' + substantivul 'cârlig' + sufixul verbal '-a'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'â' în interior: încârliga. Nu confunda cu 'încârliga' (greșit) sau 'încârliga' (fără diacritice).