încăpăstraverb
în-că-păs-tra
Definiții
verb tranzitiv
1A pune căpăstrul unui cal sau altui animal de călărie, pentru a-l putea conduce.
„Grajdanul a încăpăstrat calul înainte de plimbare."
verb reflexiv
2A-și pune singur căpăstrul (despre animale, în mod figurat).
„Măgarul s-a încăpăstrat singur, dar nu s-a lăsat călărit."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu încăpăstrez, tu încăpăstrezi, el încăpăstrează. Participiul: încăpăstrat.
Expresii și locuțiuni
a încăpăstra pe cineva — a supune pe cineva, a-l face să asculte
Etimologie
Din prefixul în- + căpăstru (din latină capistrum).
Se scrie corect: Se scrie cu â în interior: încăpăstra, nu încăpăstră. Atenție la diacritice: â și ă.