încadraverb
în-ca-dra
Definiții
verb tranzitiv
1A pune sau a așeza ceva într-un cadru, de obicei pentru a fi expus sau protejat.
„Am încadrat fotografia de la absolvire într-o ramă aurie."
verb tranzitiv
2A include pe cineva sau ceva într-o categorie, grup sau sistem; a atribui o funcție sau un loc.
„L-au încadrat pe noul angajat în departamentul de marketing."
verb reflexiv
3A se conforma unor cerințe, limite sau condiții; a se înscrie în anumite norme.
„Cheltuielile trebuie să se încadreze în bugetul stabilit."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: încadrat. Gerunziu: încadrând. Conjugare: eu încadrez, tu încadrezi, el/ea încadrează, noi încadrăm, voi încadrați, ei/ele încadrează.
Expresii și locuțiuni
a se încadra în timp — a respecta un termen sau o durată stabilită
a încadra pe cineva — a angaja pe cineva într-un post
Etimologie
Din franceză encadrer, prin intermediul prefixului în- și substantivul cadru.
Se scrie corect: Se scrie cu â după n, nu cu î: încadra (nu 'încadra' cu î după c). Atenție la diacritice: â și ă.