înrămaverb
în-ră-ma
Definiții
verb tranzitiv
1A pune o ramă (cadru) în jurul unei imagini, fotografii sau tablouri; a fixa într-o ramă.
„Am înrămat fotografia de la absolvire și am agățat-o în sufragerie."
verb tranzitiv
2A încadra, a delimita ceva într-un context sau într-o anumită perspectivă.
„Profesoara a înrămat discuția despre poezie în contextul istoric al epocii."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu prefixul în- și sufixul -a. La indicativ prezent: eu înrămez, tu înrămezi, el/ea înrămează. La participiu: înrămat. Forme de perfect simplu: eu înrămai, tu înrămași etc.
Expresii și locuțiuni
a înrăma o imagine — a pune o imagine într-o ramă pentru a o proteja sau expune
Etimologie
Din prefixul în- + ramă (din franceză cadre? de fapt, ramă provine din slavă rama, iar verbul s-a format în română prin derivare).
Se scrie corect: Se scrie cu â după n: înrăma, nu 'inrama' sau 'înrăma' (cu cratimă). Atenție la diacritice: â și ă.