împuiaverb
îm-pu-ia
Definiții
verb tranzitiv
1a umple sau a astupa un spațiu cu ceva, a îndesa; a înfunda
„A împuiat gaura cu cârpe."
verb tranzitiv (figurat)
2a plictisi pe cineva cu vorbe multe, a încărca mintea cu lucruri inutile
„Nu-mi mai împuia capul cu problemele tale!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, forma de infinitiv: a împuia. La persoana a III-a singular: împuie. Participiul: împuiat.
Expresii și locuțiuni
a împuia capul cuiva — a plictisi sau a obosi pe cineva cu discuții inutile
Etimologie
Din latină *impilare, derivat din pilare (a îndesa).
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ia' la final, nu 'împuie' (forma greșită). Atenție la diacritice: împuia, nu impuia.