Definiții
verb tranzitiv
1a înconjura din toate părțile, a încercui (o persoană, o localitate, o armată) pentru a o izola sau a o captura
„Soldații au împresurat cetatea inamică."
verb tranzitiv
2a înconjura pe cineva cu oameni sau cu ceva, formând un cerc în jurul său
„Copiii l-au împresurat pe profesor la finalul orei."
verb tranzitiv (figurat)
3a copleși, a asedia pe cineva cu cereri, întrebări sau probleme
„Jurnaliștii l-au împresurat pe ministru cu întrebări."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu împresor, tu împresori, el împresoară, noi împresurăm, voi împresurați, ei împresoară. Participiul: împresurat. Gerunziu: împresurând.
Etimologie
Din latină *impressura, de la premere (a apăsa), prin intermediul slavonei sau direct din latină, cu sensul de 'a apăsa din jur'.