împăturiverb
îm-pă-tu-ri
Definiții
verb
1A îndoi de mai multe ori (o hârtie, o pânză etc.) în straturi suprapuse.
„Împături scrisoarea și o puse în plic."
verb
2A strânge sau a aranja (haine, rufe) prin îndoire, pentru a le păstra ordonate.
„Împături cămășile în dulap."
Gramatică
Conjugare: a împături, pers. a II-a singular, prezent. Forme: eu împăturesc, tu împăturești, el împăturește. La pers. a II-a singular imperativ: împăturește.
Expresii și locuțiuni
a împături mâinile — a sta cu mâinile încrucișate, a nu face nimic
Etimologie
Din latină *implicare, cu prefixul îm- și sufixul -ături, influențat de verbul a îndoi.
Se scrie corect: Se scrie cu â după m, nu cu î: împături, nu împături. Atenție la diacritice: împături, nu impături.