împărățiverb
îm-pă-ră-ți
Definiții
verb tranzitiv
1A împărți ceva în mai multe părți, a distribui sau a da fiecăruia partea sa.
„Împărățim prăjitura în patru bucăți egale."
verb tranzitiv
2A împărți o cantitate sau o sumă între mai multe persoane sau grupuri.
„Au împărățit premiul între toți participanții."
verb reflexiv
3A se împărți, a se împărți în grupuri sau categorii.
„Elevii s-au împărățit în echipe pentru proiect."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, conjugare cu sufixul -ă- (împărățesc, împărățești, împărățește). Formează perfectul compus cu auxiliarul 'a avea' (am împărățit).
Expresii și locuțiuni
a împărăți cu cineva — a împărți ceva cu altcineva, a împărți în mod egal
Etimologie
Din slavă veche *razděliti, influențat de latină *impartire, prin intermediul formei populare 'împărți'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'ă' în interior, nu 'împărți' (deși forma 'împărți' este și ea corectă, dar 'împărăți' este varianta mai veche și literară). Atenție la diacritice: împărăți, nu imparati.