împăiaverb
îm-pă-ia
Definiții
verb tranzitiv
1A umple cu material (paie, vată etc.) pielea unui animal mort pentru a-i păstra forma naturală, în scop de expunere sau decor.
„Vânătorul a dus vulpea la un specialist ca să o împăieze."
verb tranzitiv (figurat)
2A umple ceva cu conținut inutil sau exagerat, a îndesa.
„Nu-ți împăia mintea cu informații inutile."
Gramatică
Verb de conjugarea I, persoana a III-a singular, prezent. Infinitiv: a împăia. Participiu: împăiat. Gerunziu: împăind.
Expresii și locuțiuni
a împăia cuiva capul — a umple mintea cuiva cu idei sau povești neadevărate
Etimologie
Din slavă veche *napajati sau din latină *impaliare, cu influență din maghiară.
Se scrie corect: Se scrie cu â după m, nu cu î: împăia (nu împăia cu î după m). Atenție la diacritice: împăia, nu impaia.