îmbumbiaverb
îm-bum-bi-a
Definiții
verb tranzitiv
1A închide sau a fixa cu nasturi (bumbi); a înnoda, a încheia.
„Mama l-a ajutat pe copil să-și îmbumbie paltonul."
verb reflexiv
2A se închide cu nasturi; a se îmbrăca cu haine care se încheie cu nasturi.
„S-a îmbumbiat repede și a ieșit din casă."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu îmbumbiez, tu îmbumbiezi, el îmbumbiază. La perfect compus: am îmbumbiat. Participiul: îmbumbiat.
Expresii și locuțiuni
a-și îmbumbia gura — a tăcea, a nu spune nimic
Etimologie
Din îm- + bumb (nasture) + -ia.
Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'bumb' în interior, nu 'îmbunbia' sau 'îmbumbia' cu 'n' înainte de 'b'.