îmbucura - definiție, sinonime, exemple

DEX › îmbucura

îmbucuraverb

îm-bu-cu-ra

Definiții

verb tranzitiv

1A face pe cineva să se simtă fericit sau mulțumit; a aduce bucurie.

„Vestea că ai luat examenul m-a îmbucurat foarte mult."

verb reflexiv

2A simți bucurie, a se bucura.

„Se îmbucură de fiecare dată când își vede nepoții."

Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a 3-a singular: îmbucură. Participiul: îmbucurat. Gerunziu: îmbucurând.

a-i îmbucura inima — a aduce o mare bucurie cuiva

Din prefixul îm- + bucura (derivat din slavonul bucurie).

Se scrie corect: Se scrie cu 'î' la început și cu 'u' după 'b': îmbucura. Nu confunda cu 'îmbucură' (forma de persoana a 3-a).

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.