imbecilsubstantiv
im-be-cil
Definiții
substantiv masculin
1Persoană cu deficiență mintală gravă; termen folosit și ca insultă pentru cineva considerat prost sau lipsit de judecată.
„Nu mai fi imbecil, gândește înainte să vorbești!"
adjectiv
2Care denotă prostie sau lipsă de inteligență; stupid.
„A fost o decizie imbecilă să pleci fără chei."
Gramatică
Adjectivul se acordă în gen și număr: imbecilă (feminin), imbecili (plural masculin), imbecile (plural feminin).
Expresii și locuțiuni
a fi imbecil de-a binelea — a fi complet prost, fără nicio judecată
Etimologie
Din franceză imbécile, latină imbecillus (slab, fără putere).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' după 'b', nu 'imbecil' cu 'e' la început. Atenție la forma corectă: imbecil, nu 'imbecil'.