imanentadjectiv
i-ma-nent
Definiții
adjectiv
1Care este interior unei ființe sau unui lucru, care există în mod necesar în ceva, nefiind adăugat din exterior.
„Ordinea imanentă a naturii se descoperă prin observație."
adjectiv
2În filozofie, se spune despre o proprietate sau o lege care este proprie unui lucru, nu impusă din afară.
„Kant considera că spațiul și timpul sunt forme imanente ale cunoașterii."
Gramatică
Plural
imanenți (masc.), imanente (neutru/fem.)
Articulat
imanentul (masc.), imanenta (fem.)
Adjectiv invariabil în genul feminin la singular (o realitate imanentă), plural: imanenți (masc.), imanente (neutru/fem.).
Expresii și locuțiuni
critică imanentă — Critică realizată din interiorul operei sau sistemului, folosind propriile criterii.
Etimologie
Din franceză immanent, latină immanens, -entis (care rămâne înăuntru), de la in- (în) + manere (a rămâne).
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început și cu 'e' după 'n': imanent, nu 'immanent' (cu dublu m).