iezuitsubstantiv
ie-zu-it
Definiții
substantiv masculin
1Membru al ordinului religios catolic fondat de Ignațiu de Loyola în secolul al XVI-lea, cunoscut pentru activitatea sa misionară și educațională.
„Iezuiții au înființat numeroase școli și colegii în Europa."
substantiv masculin
2Persoană considerată vicleană sau ipocrită, folosind subtilități pentru a-și atinge scopurile (sens figurat).
„Nu te încrede în el, e un iezuit desăvârșit."
Gramatică
Adjectival, se poate folosi și ca adjectiv (ex: ordinul iezuit). Pluralul se scrie cu â: iezuiți.
Expresii și locuțiuni
a fi iezuit — a fi viclean, a acționa cu ipocrizie
Etimologie
Din franceză jésuite, care provine din numele lui Iisus (Iesus).
Se scrie corect: Se scrie cu 'ie' la început, nu 'iezuit' cu 'e' inițial. Atenție la plural: iezuiți, cu â.