hurducăiverb
hur-du-că-i
Definiții
verb tranzitiv
1a scutura sau a zgâlțâi cu putere, a face să se miște brusc dintr-o parte în alta
„Drumul accidentat a hurducăit pasagerii din autobuz."
verb reflexiv
2a se zgâlțâi, a se mișca brusc și necontrolat
„Copilul se hurducăia în cărucior pe drumul pietruit."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a, tipul I (terminație -ăi). Forme: eu hurducăi, tu hurducăi, el hurducăie, noi hurducăim, voi hurducăiți, ei hurducăie. Participiul: hurducăit.
Expresii și locuțiuni
a o hurducăi pe cineva — a certa sau a mustra pe cineva cu asprime
Etimologie
Probabil de origine expresivă, imitând zgomotul sau mișcarea bruscă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'd', nu 'hurducai' (fără diacritice). Atenție la forma de persoana a III-a: 'el hurducăie', nu 'hurducăe'.