hurducaverb
hur-du-ca
Definiții
verb tranzitiv
1A scutura sau a zgâlțâi cu putere, a mișca violent dintr-o parte în alta.
„Drumul accidentat hurduca mașina pe toată durata călătoriei."
verb reflexiv
2A se zgâlțâi, a se scutura (despre persoane sau obiecte) din cauza unui transport sau a unei mișcări bruște.
„Copiii se hurducau în căruță pe drumul de țară."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. La persoana a III-a singular: hurducă. Participiul: hurducat. Gerunziul: hurducând.
Expresii și locuțiuni
a se hurduca de râs — a râde foarte tare, cu hohote, scuturându-se de râs
Etimologie
Probabil de origine expresivă, imitând zgomotul sau mișcarea bruscă.
Se scrie corect: Se scrie cu 'h' la început și cu 'u' după 'd', nu 'hurduca' cu 'â' în interior. Atenție la diacritice: 'hurducă' la persoana a III-a singular.