hâșâiverb
hâ-șâ-i
Definiții
verb intranzitiv
1A produce un sunet ascuțit și prelung, ca un șuierat, prin frecare sau prin mișcare rapidă.
„Vântul hâșâia printre frunzele uscate."
verb intranzitiv
2A vorbi în șoaptă sau a emite sunete nearticulate, de obicei pentru a chema pe cineva sau a atrage atenția.
„Îl hâșâi pe coleg ca să-i arăt răspunsul."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu hâșâi, tu hâșâi, el hâșâie, noi hâșâim, voi hâșâiți, ei hâșâie. Participiu: hâșâit. Gerunziu: hâșâind.
Expresii și locuțiuni
a hâșâi pe cineva — a alunga pe cineva făcând un sunet 'hâș'
Etimologie
Formație onomatopeică, imitând sunetul șuierat sau fâșâit.
Se scrie corect: Se scrie cu â după h, nu cu î: hâșâi, nu hîșîi. Atenție la diacritice: â și ș.