hărțui - definiție, sinonime, exemple

DEX › hărțui

hărțuiverb

hăr-țu-i

Definiții

verb tranzitiv

1A urmări sau a supune pe cineva în mod repetat și insistent cu acțiuni, vorbe sau cereri care îl deranjează, îl obosesc sau îl intimidează.

„El a fost hărțuit de colegi cu glume răutăcioase."

verb tranzitiv

2A ataca sau a provoca în mod repetat un adversar, o armată sau un teritoriu, pentru a-l slăbi sau a-l deruta.

„Trupele au hărțuit inamicul cu raiduri constante."

Verb de conjugarea a IV-a, tipul hărțui, hărțuiesc. Participiul: hărțuit. Gerunziu: hărțuind.

lăsa în paceproteja sprijini

a hărțui sexual — a supune o persoană la comportamente sau avansuri sexuale nedorite și repetate

Din franceză harceler, prin intermediul formei hărțui.

Se scrie corect: Se scrie cu â (hărțui), nu cu î (hîrțui). Atenție la diacritice: hărțui, nu hartui.

EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.