Verb de conjugarea a IV-a, cu forme de prezent: eu hârjâiesc, tu hârjâiești, el hârjâiește; participiul: hârjâit. Se folosește frecvent cu pronume reflexiv: a se hârjâi.
Probabil de origine onomatopeică, legat de zgomotul produs în timpul jocului sau al luptei în joacă.
EduBro îți explică orice materie pas cu pas, gratuit.