gratificaverb
gra-ti-fi-ca
Definiții
verb tranzitiv
1a oferi cuiva o satisfacție, o recompensă sau o plăcere; a răsplăti pe cineva pentru merite sau servicii.
„Directorul a decis să gratifice angajații cu prime pentru efortul depus."
verb tranzitiv
2a satisface o dorință sau o plăcere personală, a-și face o plăcere.
„Își gratifică pofta de dulce cu o prăjitură în fiecare weekend."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Participiul: gratificat. Gerunziu: gratificând. Conjugare: eu gratific, tu gratifici, el gratifică, noi gratificăm, voi gratificați, ei gratifică.
Expresii și locuțiuni
a gratifica pe cineva cu ceva — a oferi cuiva un cadou, o recompensă sau o favoare
Etimologie
Din franceză gratifier, latină gratificare.
Se scrie corect: Se scrie cu 'gratifica', nu 'gratifica' cu 'ț' sau 'gratiffica'. Atenție la grupul 'ti' care se pronunță [ți], dar se scrie 'ti'.