gândiresubstantiv
gân-di-re
Definiții
substantiv feminin
1Facultatea de a gândi; procesul prin care omul își formează idei, judecăți și raționamente.
„Gândirea critică este importantă pentru a lua decizii bune."
substantiv feminin
2Conținutul sau rezultatul actului de a gândi; idee, părere, concepție.
„Gândirea lui despre prietenie este foarte frumoasă."
substantiv feminin
3Mod specific de a gândi al unei persoane sau al unei epoci; mentalitate.
„Gândirea științifică a evoluat de-a lungul secolelor."
Gramatică
Substantiv feminin, format de la verbul 'a gândi' cu sufixul '-re'. Se declina: gândire, gândirii, gândirea, gândiri, gândirilor.
Expresii și locuțiuni
a-și pune gândirea la contribuție — a gândi intens, a se concentra pentru a rezolva o problemă
gândire pozitivă — atitudine optimistă, care vede partea bună a lucrurilor
Etimologie
Din verbul 'a gândi', de origine incertă, probabil din slavă sau maghiară, atestat în română din secolul al XVI-lea.
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'g', nu 'gindire'. Atenție la diacritice: gândire, nu gandire.