imprudențăsubstantiv
im-pru-den-ță
Definiții
substantiv feminin
1Lipsă de prudență, de atenție sau de grijă în acțiuni; nesăbuință, nechibzuință.
„Imprudența lui la volan a cauzat un accident grav."
substantiv feminin
2Faptă sau comportament nesăbuit, care poate avea urmări negative.
„A fost o imprudență să plece singur pe munte în furtună."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ță, plural în -e. Se folosește frecvent în expresii ca 'din imprudență'.
Sinonime
nesăbuințănechibzuințăneatențieușurințănepăsare
Antonime
prudențăprecauțieatențiechibzuințăcumpătare
Expresii și locuțiuni
din imprudență — din neatenție, fără să vrea, din lipsă de grijă
Etimologie
Din franceză imprudence, latină imprudentia.
Se scrie corect: Se scrie cu 'im-' la început, nu 'in-'. Atenție la 'ă' final, nu 'a'.