furiesubstantiv
fu-ri-e
Definiții
substantiv feminin
1Stare de mânie extremă, de înverșunare; pornire violentă de supărare.
„Furia lui s-a stins după ce a vorbit cu prietenul său."
substantiv feminin
2Viteză sau intensitate mare (despre fenomene ale naturii, acțiuni etc.).
„Vântul bătea cu furie peste câmpie."
substantiv feminin
3În mitologia romană, divinitate răzbunătoare (Furia), personificare a mâniei.
„În povești, furiile pedepseau pe cei vinovați."
Gramatică
Substantiv feminin, terminat în -ie la singular, plural în -ii. Articol hotărât: furia. Se folosește frecvent în expresii.
Expresii și locuțiuni
a fi în furie — a fi foarte supărat, mânios
a-și vărsa furia — a-și descărca mânia asupra cuiva sau a ceva
cu furie — cu violență, cu intensitate
Etimologie
Din latină furia, derivat din furere (a fi furios).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' și 'ie' la final: furie, nu 'furie' cu 'i' dublu sau 'fure'. Atenție la plural: furii (cu doi de 'i').