răbdaresubstantiv
răb-da-re
Definiții
substantiv feminin
1Capacitatea de a aștepta sau de a suporta întârzieri, greutăți sau necazuri fără a te enerva sau a renunța.
„Are multă răbdare când își ajută fratele mai mic la teme."
substantiv feminin
2Îndelungă și calmă perseverență într-o activitate sau în fața obstacolelor.
„Cultivarea plantelor necesită răbdare și grijă."
Gramatică
Se folosește de obicei la singular; pluralul este rar și se referă la situații diferite.
Sinonime
toleranțăîngăduințăperseverențăstăpânire de sine
Antonime
nerăbdareintoleranțăgraba
Expresii și locuțiuni
a-și pierde răbdarea — a deveni nerăbdător sau iritat din cauza așteptării
a avea răbdare de fier — a avea o răbdare foarte mare, aproape nelimitată
Etimologie
Din latină *patientia*, prin intermediul formei populare *răbdare*, derivată de la verbul a răbda.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: răbdare, nu rîbdare. Atenție la forma articulată: răbdarea.