fumsubstantiv
fum
Definiții
substantiv neutru
1Amestec de gaze și particule fine care se ridică în aer când ceva arde.
„Fumul de la coș se ridică spre cer."
substantiv neutru
2Vapor sau abur care se desprinde dintr-un lichid fierbinte.
„Din oala cu supă ieșea un fum parfumat."
Gramatică
La plural, formele sunt rare; se folosește mai des la singular.
Expresii și locuțiuni
a se face fum — a dispărea complet, a se risipi
a umbla cu fum în cap — a fi amețit sau confuz
Etimologie
Din latină fumus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'u', nu cu 'î' – 'fum', nu 'fîm'.