fugăriverb
fu-gă-ri
Definiții
verb tranzitiv
1a urmări pe cineva sau ceva cu insistență, pentru a-l prinde sau alunga
„Câinele a fugărit pisica prin curte."
verb tranzitiv
2a alunga pe cineva dintr-un loc, gonind
„Păstorul a fugărit oile înapoi în staul."
Gramatică
Verb de conjugarea a 4-a (tipul a fugi). Forme: eu fugăresc, tu fugărești, el fugărește, noi fugărim, voi fugăriți, ei fugăresc. Participiul: fugărit. Gerunziul: fugărind.
Expresii și locuțiuni
a fugări pe cineva — a urmări pe cineva cu insistență, adesea cu intenție ostilă
Etimologie
Derivat din verbul 'a fugi' cu sufixul '-ări' (sau din latinescul 'fugare').
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'g': fugări, nu 'fugari' (care înseamnă 'cei care fug' – plural de la 'fugar').