frunzăriverb
frun-ză-ri
Definiții
verb tranzitiv
1a răsfoi rapid paginile unei cărți, reviste sau ale unui caiet, fără a citi cu atenție
„Am frunzărit revista în timp ce așteptam la dentist."
verb tranzitiv
2a căuta ceva printre hârtii sau documente, mișcându-le rapid
„A frunzărit prin sertar până a găsit actul de identitate."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. La infinitiv lung: frunzărire. Participiu: frunzărit. Gerunziu: frunzărind. Se conjugă ca 'a citi'.
Expresii și locuțiuni
a frunzări prin memorie — a-și aminti sau a-și revedea mental amintiri sau informații
Etimologie
Din frunză + sufixul -ări, prin analogie cu a răsfoi (a întoarce paginile ca frunzele).
Se scrie corect: Se scrie cu 'z', nu cu 's': frunzări, nu frunsări. Atenție la diacritice: frunzări (cu ă), nu frunzari.