frontaladjectiv
fron-tal
Definiții
adjectiv
1Care se referă la frunte sau la partea din față a ceva.
„Osul frontal protejează creierul."
adjectiv
2Care se face sau se află în față, direct, fără ocolișuri.
„Atacul frontal a fost respins de apărători."
Gramatică
Adjectiv care se acordă în gen, număr și caz cu substantivul determinat. Feminin: frontală, plural: frontale.
Expresii și locuțiuni
atac frontal — atac direct, în față, fără încercuire
ciocnire frontală — coliziune între două vehicule care se lovesc din față
Etimologie
Din franceză frontal, latină frontalis, de la frons, frontis (frunte).
Se scrie corect: Se scrie cu 'f' la început și 'l' înainte de 'a', nu 'fruntal'.