indirectadjectiv
in-di-rect
Definiții
adjectiv
1Care nu se face sau nu se întâmplă în mod direct, ci printr-o cale ocolită sau prin intermediul altcuiva.
„Am aflat vestea pe o cale indirectă, de la un prieten."
adjectiv
2Care nu este exprimat clar, ci este sugerat sau subînțeles.
„A făcut o critică indirectă la adresa șefului."
adjectiv
3În gramatică, despre complementul care arată cui i se adresează acțiunea, fără să fie direct legat de verb.
„În propoziția 'Îi dau un cadou Mariei', 'Mariei' este complement indirect."
Gramatică
Adjectiv variabil cu 4 forme: indirect (masc. sg.), indirectă (fem. sg.), indirecți (masc. pl.), indirecte (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
vorbire indirectă — relatarea spuselor cuiva prin intermediul unui verb de declarație, fără citare directă
complement indirect — parte de propoziție care arată cui se adresează acțiunea, introdusă de prepoziții precum 'lui', 'ei'
Etimologie
Din franceză 'indirect', latină 'indirectus' (in- 'ne' + directus 'drept').
Se scrie corect: Se scrie cu 'i' la început și cu 'ct' la final, nu 'indirectt' sau 'indirecte' (forma corectă pentru feminin plural este 'indirecte').