fricționaverb
fric-ți-o-na
Definiții
verb tranzitiv
1a freca cu putere două suprafețe una de alta, producând frecare
„El fricționează pielea cu un prosop după duș."
verb tranzitiv
2a masa sau a freca o parte a corpului pentru a stimula circulația sângelui
„Medicul i-a fricționat spatele cu o cremă specială."
Gramatică
Verb de conjugarea I, terminat în -a. Forme: eu fricționez, tu fricționezi, el fricționează. Participiul: fricționat.
Expresii și locuțiuni
a fricționa o rană — a freca o rană pentru a o curăța sau a stimula vindecarea
Etimologie
Din franceză frictionner, italiană frizionare, din latină frictio, -onis.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ți' după 'c', nu 'fricționa' cu 'ș' sau 's'.