folfăiverb
fol-fă-i
Definiții
verb intranzitiv
1A face zgomot ușor și repetat, mișcând buzele sau mestecând cu gura întredeschisă, de obicei când mănânci sau bei ceva lichid.
„Bunicul folfăia supă, iar bunica îl certa cu blândețe."
verb intranzitiv
2A vorbi neclar, cu sunete înecate, ca și cum ai avea ceva în gură.
„Nu mai folfăi, vorbește rar și clar!"
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a (tipul a vorbi). Forme: eu folfăi, tu folfăi, el folfăie, noi folfăim, voi folfăiți, ei folfăie. Participiul: folfăit.
Etimologie
Probabil formație onomatopeică, imitând zgomotul produs de buze.
Se scrie corect: Se scrie cu â, nu cu î: folfăi, nu folfâi. Atenție la diacritice: folfăi (cu ă), nu folfai.