fleșcăiverb
fleș-căi
Definiții
verb tranzitiv
1A uda complet, a înmuia până la saturație, făcând ceva moale și lipicios.
„Ploaia a fleșcăit pământul din grădină."
verb reflexiv
2A se uda complet, a se înmuia până la saturație.
„S-a fleșcăit de ploaie până la piele."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Participiul: fleșcăit. Gerunziu: fleșcăind. Imperfect: fleșcăiam.
Expresii și locuțiuni
a fi fleșcăit — a fi complet ud, moale, fără vlagă
Etimologie
Probabil de origine expresivă, din rădăcina 'fleșc' care sugerează moale și ud.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ș' după 'fle', nu 'flescăi'. Atenție la diacritice: fleșcăi, nu flescai.