zvântaverb
zvân-ta
Definiții
verb tranzitiv
1a face să devină uscat, a usca ceva (prin aer, soare, vânt etc.)
„Bunica zvântă rufele pe sârmă în curte."
verb reflexiv
2a deveni uscat, a se usca
„Hainele s-au zvântat repede în soare."
verb tranzitiv figurat
3a alina, a potoli (o durere, o suferință) – sens poetic
„Vremea zvântă durerile sufletului."
Gramatică
Verb de conjugarea I, cu sufixul -a. Forme: eu zvânt, tu zvânți, el zvântă, noi zvântăm, voi zvântați, ei zvântă. Participiu: zvântat. Gerunziu: zvântând.
Expresii și locuțiuni
a-și zvânta lacrimile — a-și alina durerea, a se liniști după plâns
Etimologie
Din latină *exventare (a expune la vânt), prin intermediul slavonului sau direct din română veche.
Se scrie corect: Se scrie cu â (zvânta), nu cu î (zvînta). Atenție la diacritice: zvânta, nu zvanta.