feciorsubstantiv
fe-cior
Definiții
substantiv masculin
1Băiat tânăr, adolescent; fiu (în raport cu părinții săi).
„Feciorul vecinilor a plecat la oraș să învețe."
substantiv masculin
2Tânăr necăsătorit; flăcău.
„La hora satului, feciorii se întreceau în joc."
Gramatică
Formează pluralul cu desinența -i; articulat hotărât: feciorul; articulat nehotărât: un fecior. Este un substantiv comun, cu forme de vocativ rare.
Expresii și locuțiuni
fecior de împărat — Personaj din basme, tânăr viteaz și curajos.
a fi fecior — A fi necăsătorit, a fi burlac.
Etimologie
Din latină *filiolus*, diminutiv al lui *filius* (fiu), prin intermediul formei populare românești.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ci' după 'e', nu 'fecior' cu 'ce' – greșeala frecventă este 'fecior' scris 'fecior' corect, dar atenție la diacritice: 'fecior' nu 'fecior' fără diacritice.