băiatsubstantiv
bă-iat
Definiții
substantiv masculin
1Persoană de sex masculin în copilărie sau adolescență; copil de parte bărbătească.
„Băiatul din clasa a treia a câștigat concursul de matematică."
substantiv masculin
2Fiu (în raport cu părinții săi).
„Ea are un băiat și o fată."
substantiv masculin
3Tânăr necăsătorit; flăcău.
„La hora satului, băieții și fetele dansau împreună."
Gramatică
Forma de plural este 'băieți', iar articulat hotărât singular este 'băiatul'. Este un substantiv cu forme regulate, dar cu alternanță vocalică în plural (ă → e).
Expresii și locuțiuni
băiat de treabă — persoană bună, cumsecade, de încredere
băiat de casă — persoană care se ocupă de treburile gospodărești sau de serviciu
băiatul cu chibriturile — persoană care provoacă probleme sau scandal
Etimologie
Din latină *baiulus* (purtător, hamal), prin intermediul grecescului sau slavonului, cu sensul de 'tânăr, servitor'.
Se scrie corect: Se scrie cu 'ă' după 'b': băiat, nu 'baiat' sau 'băet'. Atenție la plural: băieți, nu 'băeți'.