fâțâiverb
fâ-țâi
Definiții
verb intranzitiv
1A umbla dintr-o parte în alta fără un scop precis, a se agita inutil.
„Nu mai fâțâi prin casă și așază-te să înveți!"
verb intranzitiv
2A se mișca nervos sau neliniștit dintr-un loc în altul.
„Câinele fâțâia în fața ușii, așteptând să fie scos la plimbare."
Gramatică
Verb de conjugarea a IV-a. Forme: eu fâțâi, tu fâțâi, el fâțâie, noi fâțâim, voi fâțâiți, ei fâțâie. Participiu: fâțâit. Gerunziu: fâțâind.
Expresii și locuțiuni
a fâțâi ca un titirez — a se mișca continuu și fără rost, foarte agitat
Etimologie
Formație onomatopeică, probabil de la „fâț” (zgomotul mișcării repezi).
Se scrie corect: Se scrie cu â după f: fâțâi, nu „fățâi” sau „fâțai”. Atenție la diacritice: â și î.