fâstâcsubstantiv
fâs-tâc
Definiții
substantiv neutru
1Stare de tulburare, de stinghereală sau de jenă resimțită de cineva într-o situație neașteptată sau dificilă.
„A intrat în clasă și a rămas într-un fâstâc total când a văzut că toți îl priveau."
Gramatică
Se folosește mai ales în expresia 'a fi în fâstâc' sau 'a băga în fâstâc'.
Expresii și locuțiuni
a fi în fâstâc — a fi tulburat, stingherit, jenat
a băga pe cineva în fâstâc — a face pe cineva să se simtă stingherit sau jenat
Etimologie
Probabil de origine expresivă, imitând o stare de confuzie sau zgomotul produs de o mișcare bruscă.
Se scrie corect: Se scrie cu â în ambele silabe: fâstâc. Nu confunda cu 'făstâc' sau 'fâstac'.