fărădelegesubstantiv
fă-ră-de-le-ge
Definiții
substantiv feminin
1Faptă sau comportament care încalcă grav legea, morala sau dreptatea; crimă, nelegiuire.
„Hoții care au jefuit bătrâna au comis o adevărată fărădelege."
substantiv feminin
2Acțiune nedreaptă, abuz sau violență comisă împotriva cuiva.
„A fi martor la o fărădelege și a nu reacționa este la fel de grav."
Gramatică
Se folosește frecvent la plural, mai ales în contexte religioase sau juridice. Este un substantiv compus din 'fără' + 'delege' (lege).
Expresii și locuțiuni
a săvârși o fărădelege — a comite o faptă gravă, ilegală sau imorală
Etimologie
Din fără + delege (variantă veche a lui lege), cu sensul de 'lipsă de lege'.
Se scrie corect: Se scrie într-un singur cuvânt, cu 'ă' după 'f' și 'e' la final: fărădelege. Nu confunda cu 'fără de lege' (scris separat), care este o construcție arhaică.