dreptatesubstantiv
drep-ta-te
Definiții
substantiv feminin
1Principiu moral care cere ca fiecare să primească ceea ce i se cuvine; echitate, justiție.
„Toți oamenii au dreptul la dreptate."
substantiv feminin
2Instituție sau organ care aplică legile; justiție.
„A cerut dreptate în instanță."
substantiv feminin
3În sens popular, dreptul de a avea o părere sau o acțiune justificată.
„Ai dreptate să fii supărat."
Gramatică
Substantiv feminin, singular; pluralul este rar folosit, mai ales în contexte poetice sau filosofice.
Sinonime
justițieechitatecorectitudinelegalitate
Antonime
nedreptateinjustițieinechitate
Expresii și locuțiuni
a face dreptate — a rezolva o situație în mod corect, a da fiecăruia ce i se cuvine
a avea dreptate — a fi corect în ceea ce spune sau face
dreptate istorică — recunoașterea și repararea unor nedreptăți din trecut
Etimologie
Din latină *directitas, -atis, derivat din directus (drept).
Se scrie corect: Se scrie 'dreptate', nu 'drepate' sau 'dreptate' cu 'e' în loc de 'a' la final. Atenție la grupul 'pt'.