crimăsubstantiv
cri-mă
Definiții
substantiv feminin
1Faptă foarte gravă, pedepsită de lege, care constă în uciderea unei persoane; omor cu premeditare.
„Crima a fost descoperită de poliție după câteva zile."
substantiv feminin
2Faptă sau acțiune considerată foarte gravă din punct de vedere moral sau social.
„A minți în fața instanței este o crimă împotriva justiției."
Gramatică
Substantiv feminin, articulat hotărât: crima; plural: crime, articulat: crimele. Se folosește frecvent în sintagme ca 'crimă organizată'.
Expresii și locuțiuni
crimă organizată — grup infracțional structurat care comite fapte grave în mod planificat
crimă pasională — omor comis din gelozie sau din dragoste
Etimologie
Din franceză crime, latină crimen, criminis (acuzare, vină).
Se scrie corect: Se scrie cu 'â' după 'r', nu 'crima' cu 'i' scurt. Atenție la plural: 'crime', nu 'crimi'.