excluzivadjectiv
ex-clu-ziv
Definiții
adjectiv
1Care exclude orice altceva; care este singurul, unic, rezervat doar pentru cineva sau ceva.
„Clubul are o listă de membri exclusivi."
adjectiv
2Care are caracter de exclusivitate, care este deosebit, select.
„Magazinul vinde produse exclusive."
Gramatică
Adjectiv variabil, se acordă în gen, număr și caz cu substantivul. Forme: exclusiv (masc. sg.), exclusivă (fem. sg.), exclusivi (masc. pl.), exclusive (fem. pl.).
Expresii și locuțiuni
drept exclusiv — drept care aparține doar unei persoane sau entități, fără ca alții să îl poată folosi.
Etimologie
Din franceză exclusif, latină exclusivus.
Se scrie corect: Se scrie cu 'x', nu cu 'cs': exclusiv, nu excluziv (greșeală frecventă).